Există vești pe care mâna refuză să le scrie, iar inima refuză să le creadă. Astăzi, cu o durere pe care cuvintele nu o pot cuprinde, trebuie să anunț dispariția celui care mi-a fost prieten apropiat mai bine de trei decenii, jurnalistul, scriitorul și omul de cultură Roni Căciularu.

Pentru comunitatea originarilor din România din Israel, pentru presa de limbă română și pentru cultura românească din această țară, plecarea lui Roni reprezintă o pierdere imensă. Pentru mine însă, este mult mai mult decât atât. Este despărțirea de un prieten adevărat, de un om rar, de o conștiință și de un suflet nobil care mi-a fost alături în momente importante ale vieții și activității mele profesionale.

Născut la Bacău, la 8 martie 1939, absolvent al Facultății de Litere a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Roni Căciularu și-a dedicat întreaga viață cuvântului scris. A fost profesor, reporter, realizator de emisiuni radio, publicist, eseist și scriitor. După stabilirea în Israel, în anul 1983, a devenit una dintre cele mai respectate voci ale presei românești din această țară și unul dintre cei mai activi promotori ai limbii și culturii române.

A scris mii de articole, reportaje și comentarii. A publicat volume apreciate de proză și memorialistică, între care „Cafea și fum de țigară”, „Hoinar de suflet halandala”, „Dragoste și parfum de portocală” și „Acuarele de altădată”. A fost implicat în numeroase proiecte culturale și comunitare și a ocupat funcții importante în cadrul Uniunii Originarilor din România din Israel (HOR).


Dincolo de toate realizările sale profesionale, Roni a rămas însă același om modest, discret și elegant. Un om care nu și-a dorit niciodată reflectoarele, deși le merita pe deplin. 

Îmi amintesc și acum cât de greu l-am convins, în perioada în care eram redactor-șef al ziarului „Viața Noastră”, să accepte să publice în paginile publicației noastre. Modestia lui era autentică. Nu căuta recunoaștere, nu urmărea funcții și nu se considera niciodată mai important decât ceilalți.

Anii petrecuți împreună în presa israeliană de limbă română au consolidat o prietenie care a depășit cu mult granițele profesiei. Am traversat împreună bucurii, dezamăgiri, succese și momente dificile. Am fost martori ai unei perioade importante din istoria comunității noastre și ai unei prese care, din păcate, avea să fie afectată de conflicte și lupte de culise pentru putere. Închiderea brutală a ziarului „Viața Noastră” a fost una dintre aceste răni. Roni și-a continuat activitatea publicistică în alte publicații israeliene de limbă română, iar în ultimii ani și-a adus contribuția valoroasă și la Agenția de Știri Anima News.

Până în ultima clipă a rămas fidel meseriei de jurnalist. A continuat să scrie cu aceeași pasiune, aceeași rigoare și aceeași dragoste pentru adevăr. Pentru generații întregi de cititori, numele său a devenit sinonim cu profesionalismul și cu respectul față de limba română.

Astăzi mă simt copleșit. Petrifiat de durere. Îmi este greu să accept că nu voi mai auzi vocea lui calmă, că nu vom mai depăna amintiri și că nu vom mai discuta despre presă, literatură și viață, așa cum am făcut timp de peste treizeci de ani.

Gândurile mele se îndreaptă către minunata sa soție, prietenă dragă și neprețuită, femeia pe care Roni a iubit-o întreaga sa viață și care i-a fost alături în toate momentele importante. Întreaga familie pierde astăzi un soț, un tată, un bunic și un om excepțional. Comunitatea noastră pierde un reper. Iar eu pierd un frate de suflet.

Drum lin, dragă Roni.

Îți mulțumesc pentru prietenie, pentru loialitate, pentru generozitate și pentru tot ceea ce ai oferit oamenilor prin talentul și caracterul tău. Numele tău va rămâne înscris în istoria presei românești din Israel și în inimile tuturor celor care au avut privilegiul să te cunoască.

Dumnezeu să te ocrotească și să-ți dăruiască odihnă veșnică. (Nando Mario Varga, Anima News)

© Anima News 2026. Materialul poate fi preluat gratuit cu menționarea obligatorie a sursei: Anima News